mirceo

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – -
de emanuel mircea [ukrgha ]
2009-10-27

plouă silabe de timp
aripile sunt încet mai scurte
istoria crucifixului christic
uneşte linia orizontului
cu îmbrăţişarea pironită în dragoste
aceste piroane de dragoste
sfâşie ca un schimb de
anotimpuri

mirceo, noaptea asta cade
a iubire
şi dimineaţă începem…

acum citim de la capăt

cafea fără zahăr

şi muzica aproape sacru fărâmiţează
câte un sărut în dragoste în grijă în
cadenţă în tangenţă în scânteea din irişii
de vizavi, în timida strângere
de inimă de mână de sărut

şi fredonează o singurătate lacom înghiţită
de zâmbetul stors din lămâia
pasiunilor mele

foarte rar mă gândesc că poţi
da în diabet cu dragostea

azi noapte

azi noapte

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – -
de emanuel mircea [ukrgha ]
2009-10-19

azi-noapte maşina de rime-i pornită
şi stele în versuri măsoară cu ea
si-LA-be de vise şi ochi de iubit(-ă)
să sune pe rime cu dragostea mea

pariu cu fericirea

zic: măcar de-ai fi…
ea zice: pariu pe cât?
zic: pe viaţa mea…
ea zice: de nu… pe a mea…
zic: câştig!
ea zice: câştig!

avea dreptate: după ce pierd eu
degeaba există.
şi dreptate aveam şi eu: dacă nu-i
degeaba câştig.

înţelept bătrânul:
“numai dincolo oi mai găsi fericire!”

cadenţă pe secţiunea de aur

la numărul 1 se bat trei cuie
la numărul 2 se înmoaie un burete
în fiere şi oţet
la numărul 3 pe lângă cele trei cuie
şi spinii de pe cap
se înfinge o suliţă

se crează un ritm ternar
după modelul desăvârşirii
în care se strigă un bocet
cât tot iadul
cu care se alungă păcatul
în final se priveşte în sus
şi se apreciază culoarea
albastru sub formă de rugăciune

aşa că m-am lăsat de scris

nervii aduc a larve
puţin mai târziu o să-mi iau câmpii
acasă e concediu
e la ţară
peştele fript pe grătar e delicateţe veche
despic un braţ de lemne
cu şorţul de bucătărie
seara merg la taifas la poartă
rup chitanţa pentru lumină
am o lampă pe bază de gaz cu fitilul tocit
uit să mai citesc
mi-ar placea sa fac un duş
o spalare de nervi

umblă nebuni

umblă nebuni
pe strada centrală un câine le linge urmele
la semafor
timpul calcă pe un muc de ţigară
încă fumegând un nebun
aleargă o doamnă
pitită cu capu-ntre umeri
face semnul crucii
repetat plus
că
după zâmbet e vecina de la
doi
nebuni
latră câinele ca salut
ridic mâna
doamnei
în semn de plecare.

cină

în balcon
într-un balon de vin roşu se spăla
noaptea cu o rază de lumină
ca o lentilă
pe care după ce ai aburit-o
o ştergi
cu un şerveţel din poşeta iubitei
crezând că vei vedea pricina
din care te-ai îndrăgostit
întorcându-te
de la cafeneaua cu muzică
de seară

ne-am ridicat de la cină
şi în pahar se oglindeau
câteva picături de roşu
de soare şi violet

din chitară

din chitară ieşeau şerpi care
te priveau în ochi, te hipnotizau până
intrai singur în fălcile lor
veninul se ridica sub formă de nor
care îţi întuneca privirea
şi cu o pană de lebădă se cânta ultima melodie
pe corzi
apoi m-am trezit lângă tine
fără să îmi amintesc dacă
mă iubeai
am încercat să îţi cânt şi eu
dar serpii erau orbi

alo! “M”?

mi-ai trimis scrisoarea aia fără timbru
şi fără destinatar
plus că ai uitat să pui text în ea
ai vrut să te ascunzi
dar ai fost curioasă să mi-o deschizi
ok
de-acum te aştept să vii
să mi-o citeşti

(…
nu e adevarat! atunci
îţi cerusem un plic
îmi era lene să cobor pân’
la poştă)