În cioburi de mâine
decembrie 22, 2008
În cioburi de mâine
îmi beau amintirea
cu azi, cu fărâme de pâine,
şi’n zi mă ascunde
de noapte iubirea,
sublimu’Ţi Chip când îmi răspunde.
Renasc în vecie,
în nimb de dorinţă
de’a fi un izvor de’apă vie,
de’a fi lângă cruce,
când urci suferinţă,
popasul ce oază’Ţi aduce.
Din culisele iubirii (5)
decembrie 19, 2008
Acest act se foloseşte în diferite ocazii,
cum ar fi:
plimbare, grijă, imunitate,
aruncat de pietre (în apă, se întelege),
stat pe o piatră… şi restul…
Şi fiecare ocazie îi pune o ştampilă
nouă.
Subsemnatul trebuie să aibă grijă
să nu aprindă focul cu el… şi restul…
Am găsit un articol aseară
unde spunea că celui care umblă ilegal
nu i se dă dreptate… şi restul…
Cinstit, mi se pare corect…
Dragostea nu are o primă vedere şi
apoi a doua… şi restul…
Ea e un act!
Omul:
decembrie 18, 2008
Un pământ ce poart’un nume
şi viaţa’l joacă’n glume,
făcându’i din zile sume,
într’un chip să îl rezume;
un neant ce se deşteaptă
şi tot cerul îl aşteaptă
c’ar fi inimă’nţeleaptă
c’ar trăi, de viaţă aptă
(că şi’ar ţine calea dreaptă).
Nu mă întreba de mine:
trec şi eu şi altul vine.
Că trăieşti, o ştii prea bine,
porti un Dumnezeu în tine.
Cum Il ştii şi cum te ştie
vor şti vecii ce’or să vie,
că de drag sau de furie
te’a îmbrăţişat o glie.
Aleg cate’un azi
decembrie 18, 2008
Aleg câte’un azi pentru mâine
să’l leg într’un ieri veşnic Ţie
ca filă’n istoria vie
ce’o strângi pentru îngeri drept pâine.
Mă cert cu pământul şi dogma,
şi rugile plâng amintirii
că nu’şi mai găsesc azi iubirii
credinţă măcar cât la Toma.
Găsesc doar un leagăn pe care
adorm câte’un trebuie oare?…
Din culisele iubirii (4)
decembrie 17, 2008
Unde cresc trandafirii şi ceru’i mut, Ea e ceva ca o sincopă: Recomandare:
şi raze de întuneric sfâşie lumina
ca nişte ferestre închise,
acolo creşte şi iubirea.
urmează după o pauză,
şi o urmează o pauză.
De obicei rimează pe început
şi pe sfârşit începe.
E fără partitură.
Cine joacă în rolul ei nu îşi poate
memora partitura,
nu are.
a se merge la cumpărături odihnit
şi împreună.
Amintirea
decembrie 17, 2008
Umbra mea, Prieten încă aşteptării Dărâm cu azi un viitor,
Tăcutul muzeu, amintirea,
numără timpul în straturi de praf…
…praf de tăceri,
de cuvinte,
de paşnic sau tulbure mers,
de prea micşoratele cvinte din muzica
teluricului vers…
repede’n el, ridică în nor valuri praful
(amestec de cer şi pământ)
să caute rimă la sfânt.
Şi’n coate am şters iarăşi glaful ferestrei
cu vise şi zel.
ma cert cu speranţa pe mâine
să’mi dea măcar rata de pâine.
clădesc cu ieri alt viitor,
dar în trecut nu pot a fi.
Am fost şi sunt cât timp e zi…
Dincolo’i decât DUMNEZEU.
Despre pace
decembrie 16, 2008
Ce’ar fi dacă’ntr’o zi s’ar opri
pacea?
Ţi’ai găsi carapacea
şi fără linişte
ai măsura timpul fără zgomote.
Toţi în jur ar fi la fel.
Ar fi un fel de hotel
unde toţi dorm,
toţi visează,
şi nimeni nu s’ar odihni,
pentru că somnul le’ar fi treaz,
şi visele despre pace.
Poate, dacă un singur om ar fi
mai înţelept,
şi ceilalţi cu el,
ar pune totu’ntr’un ţel,
şi gândul lui s’ar numi pace.
Morală:
Singur nu poţi fi plin de pace…
(sau: pacea se dă doar la comun)
Coş de baschet
decembrie 16, 2008
Un coş de baschet, unde’arunc
aceeaşi minge,’acelaşi gol,
aceleaşi reguli, doar alt scor,
de când sunt moş şi până’s prunc…
Răbdarea mi’a făcut din dor
un coş de baschet defendor.
Sonet despre Golgota
decembrie 16, 2008
Trasând cu ieri pe cruce drumul
şiroaielor de preasfânt sânge,
aud şi Golgota cum plânge,
şi dragostea vărsându’şi scrumul.
Aud ciocan bătând cum frânge,
să stoarcă dintr’un Crin parfumul:
zdrobita jertfă să’şi dea fumul
spre cer – miros de Fiu şi sânge.
Avid, străbat în duh mistere…
Urc cumpăna Golgotei, poate,
să scot cerul din agonie…
Dar din adânc de efemere
târăsc pe loc vecia’n coate,
şi ceru’n slăvi de har mă’mbie.
