Parcă’i mai comestibil timpul
ianuarie 2, 2009
Parcă’i mai comestibil timpul
şi, mai flămând de azi, îl caut
prin vis, nisipuri, glas de flaut;
şi mai ţepos mi’apasă nimbul.
Parcă’s nisipuri umblătoare,
în cari te’afunzi pân’ la dorinţă,
şi visul, şi’orice iscusinţă,
şi amintirea din cotoare.
Parcă mi’e visul nimb şi cântec,
şi flaut fermecat de viaţă;
parcă’i un ţep stingher de gheaţă
ce’mi picură’n al sorţii pântec.
Dar Dumnezeu în toate’i saţul.
