Noaptea
ianuarie 5, 2009
Noaptea cerul se priveşte
în sus şi adânc, şi se ascultă
şoaptele tăcerii.
Se alege o stea şi se urmăreşte
până la dorinţa din inima ta.
Te va conduce exact cu gândul
că eşti destul de departe
de ea. Nu trebuie să te sperii:
eşti cel puţin mai cer decât ea.
Apoi se schimbă rolurile:
te priveşte ea în jos, iar
tu, de pe cer, îi şopteşti cu
tăcere şi răbdare: Dumnezeu
are grijă de universul Lui.
