Din limpezi izvoare de pace
ianuarie 13, 2009
Din limpezi izvoare de pace
adapă’mi nădejdea, o, Tată,
să stâmpăr o clipă’nsetată,
de dor, stinsă’n timpul ce tace.
Deschide’mi o oază’n tăcere
să’mi vărs iar tot păsul şi jarul,
să umplu de Tin’ nehotarul,
desprins de căutări efemere…
Raţiune’ntr’un fir de ţărână
sădită pe stânca veciei
mă ştiu, şi locaş bucuriei
atunci când mă ţii Tu de mână.
De’aceea prin timpul tenace
mă poartă cu viaţa mea toată.
adapă’mi nădejdea, o, Tată,
din limpezi izvoare de pace.
