Lupii-n turmă

Apropo:
n-ai uitat de lupii ăia,
care cresc în turmă?!…
Ei între ei îşi spun oi.
Când îi dezmierzi ca pe nişte mieluşei
devii prada lor…
Apropo:
ai fost ieri la biserică?…
…Îmi împrumutase umbrela
şi mă tem să-l dezmierd…
Apropo:
să nu uiti!…

De altfel, cum ţi-a fost azi?
Ai mâncat ceva?
Pari puţin obosit…
Apropo:
nu vreau să te dezmierd…
Dar… să nu uiţi!…

Când vii?

Am ascultat de multe ori cum bate inima.
Acum bate încet…
şi cu cât eşti mai departe,
cu atât mai încet…

Dacă se opreşte degeaba te întorci!…

Duc iar paharul gol la gură

Sloi răscolind vreun foc în zgură
sau asmuţind c-un vis regrete,
de a nădejdii arsă sete
duceam paharul gol la gură.

Privind, ca sfântul pe perete,
osânda, cu-a dreptăţii ură,
tăceam tăcerii, ca o pură
coincidenţă de regrete.

Eu vinovat, că-mi vreau un bine,
Cerul judecător, că-l are,
şi liniştea procuratură,
scandând procesele cu mine,
încă-n reală simulare,
duc iar paharul gol la gură.

Auzi?… să nu dormi la serviciu!

Ploua.
O mare cădea din cer, să inunde grădina
mea… şi nu aveam umbrelă…
Acum e secetă…
Frunzele sunt ciuciulite… şi nici
n-a pârguit grădina…
Mâine soarele va fi la asfinţit
şi eu gândindu-mă să vină noaptea,
să dorm…

De ce mă asculţi când îmi vorbesc?… că
ieri e aceeasi ploaie, azi aceeaşi secetă…
şi mâine aceeaşi noapte…

Dacă plouă mă tem:
nu trebuie să fiu ingrijorat că mâine e
secetă de ceva?…
Dacă e secetă ma tem:
aseară n-am putut să dorm gândindu-mă
de ce…
Nu! dacă va fi noapte voi dormi!…

Degeaba m-aş ascunde, că oriunde
eu am fost ploaie, sunt secetă şi
mă tem de noapte… mă tem că dorm şi acum…

…

…

Decât înger păzitor departe
mai bine şoapte de demon…
Sunt mai puţin nocive decât moartea.

(Evident: decât păzit de departe mai bine de aproape şi doar şoapte de demon… De fapt demonul poate cel mult să urle când eşti păzit.)

La pocnitul biciului să batem din palme

Se pot distinge doua stări:

1. Când acuzatul geme,

şi se văd în ochii lui suspinele

ca munţii reflectându-se intr-o apă

adunată câte un strop cu fiecare clipă;

2. Când acuzatul geme,

iar neputinţa lui

asurzeşte toate împrejurimile

ca un ţiuit într-o peşteră.

- La pocnitul biciului să batem din palme,

exclamă justiţia.

Iar eu gem în tăcerea fără capăt

din celula singurătăţii…

Noaptea asta stelele dorm

Nu!

Noaptea asta stelele dorm…

Nu sclipesc, stau nemişcate pe cer.

Mă gândesc că mă vor visa

măcar noaptea asta…

Adevărat: nici eu n-am mai visat de mult

stele…

Nici măcar pe mine o stea…

De când cu tăcerea asta,

care curge cu greutate,

de sus în jos…

E sigur!

Noaptea asta stelele dorm…

Oare mă vor visa?!

Mă vor visa măcar ele pe mine?!

Aseară aţipiseră doar puţin,

pentru că plouase…

Era înnorat şi ploua…

(Înţelegi, ploaia înseamna necazuri)

Dar acum, da!

Noaptea asta stelele dorm…

Şi mă gândesc:

măcar noaptea asta

să visez că-s o stea…

Măcar noaptea asta să dorm

şi să mă visez unul din sorii

de deasupra norilor…