noaptea într-o nucă de cocos

(variantă)

jos doarme pe zestre un plod
morbid prins de-al nopţii năvod
şi-n uşă de vise aprod
e timpul în cocos

culorile-s date de-un orb
în mii de culori e un corb
în zbor şi cu aripi de colb
e timpul în cocos

aud ca un glas de sărut
din nucă-n timpanul meu mut:
Boaz a găsint-o pe Rut
cu timpul în cocos

un plod printre faguri de vis
vad corbii hrănindu-mă-n vis
iubind în culori şi în vis
cu timpul în cocos

când vii?

ascultam cum bate inima
încet
departe ca-ntr-o scoică
marea
respira parfumul Tău
nou
din ce în ce mai leneşă
ca amintirea
ca o furtună stată
ca un dictionar fără explicaţii
conţinând toate verbele la gerunziu
ca mine fără glas, fără auz…
fără mâna cu care scriu cu igrasie
amintiri
pe zidul plângerilor
pus între mine şi Tine
de păcate

dacă se-opreşte degeaba Te-ntorci
Doamne

crucifixuri

şlefuiam la trei cruci
două cioplite la topor şi una
ca dintr-o bucată

două pe punctul de a spune
nu
cealaltă bine sortită

m-am simţit smuls de pe fiecare
ca un crucifix abandonat,
ca o haină zdrenţuită
aruncată pe marginea drumului,
ca distanţa dintre minus infinit şi plus
infinit

m-ai substituit cu puritatea
dragostei Tale

noapte

întâi se calcă pe noapte încet
apoi se îndreaptă ce s-a şifonat
se încearcă a tăia o buclă
prin care se priveşte de pe lună
cum doarme
destul de departe
un nume de stea.

negreşit
că inima de acum
bate într-o scoică
încă gustând perla durerii neînţeles
sperând ca deznădejdile în moarte