aşa că m-am lăsat de scris
iulie 18, 2009
nervii aduc a larve
puţin mai târziu o să-mi iau câmpii
acasă e concediu
e la ţară
peştele fript pe grătar e delicateţe veche
despic un braţ de lemne
cu şorţul de bucătărie
seara merg la taifas la poartă
rup chitanţa pentru lumină
am o lampă pe bază de gaz cu fitilul tocit
uit să mai citesc
mi-ar placea sa fac un duş
o spalare de nervi
umblă nebuni
iulie 9, 2009
umblă nebuni
pe strada centrală un câine le linge urmele
la semafor
timpul calcă pe un muc de ţigară
încă fumegând un nebun
aleargă o doamnă
pitită cu capu-ntre umeri
face semnul crucii
repetat plus
că
după zâmbet e vecina de la
doi
nebuni
latră câinele ca salut
ridic mâna
doamnei
în semn de plecare.
cină
iulie 4, 2009
în balcon
într-un balon de vin roşu se spăla
noaptea cu o rază de lumină
ca o lentilă
pe care după ce ai aburit-o
o ştergi
cu un şerveţel din poşeta iubitei
crezând că vei vedea pricina
din care te-ai îndrăgostit
întorcându-te
de la cafeneaua cu muzică
de seară
ne-am ridicat de la cină
şi în pahar se oglindeau
câteva picături de roşu
de soare şi violet
din chitară
iulie 1, 2009
din chitară ieşeau şerpi care
te priveau în ochi, te hipnotizau până
intrai singur în fălcile lor
veninul se ridica sub formă de nor
care îţi întuneca privirea
şi cu o pană de lebădă se cânta ultima melodie
pe corzi
apoi m-am trezit lângă tine
fără să îmi amintesc dacă
mă iubeai
am încercat să îţi cânt şi eu
dar serpii erau orbi
alo! “M”?
iulie 1, 2009
mi-ai trimis scrisoarea aia fără timbru
şi fără destinatar
plus că ai uitat să pui text în ea
ai vrut să te ascunzi
dar ai fost curioasă să mi-o deschizi
ok
de-acum te aştept să vii
să mi-o citeşti
(…
nu e adevarat! atunci
îţi cerusem un plic
îmi era lene să cobor pân’
la poştă)
s-a mutat ceasul
iulie 1, 2009
după ceasul vechi e târziu
a trecut generaţia
muzicii din anii ‘60
s-a mutat ora
începând de azi
manelele dezbracă oamenii
pe afişe fiind nesemnificativ
trecute data şi locul
când mai tragem un pui de somn la operă?
schimbul 2
iulie 1, 2009
după ora unu noaptea soarele
apune dea binelea
abia departe undeva
răsare steaua mea
să te lumineze
suntem 24 de ore:
zi şi noapte
tu să mă veghezi cu grijă
iar eu cu protecţie
tu cu lumină iar eu
cu odihnă
apusul soarelui e sărut
iar răsăritul embrionul
dragostei noastre fără certificat
veşnicia va fi primul născut
apoi unul câte unul visele noastre
şi rochia de mireasă
iulie 1, 2009
nu fac aluzie
îţi stă bine în alb
astăzi neprihănirea mea a ocolit
îngerii buni
de când te-am zărit
m-am gândit să-ţi cumpăr un inel
să am de-acum păzitorul meu:
când greşesc să mă cerţi
când întârzâi să îmi dai
hrană rece
când uit să îţi aduc o floare
să nu mă priveşti în ochi o zi
şi aşa mai departe
fără aluzie îţi stă bine
de când te-am zărit