În suflet de orchestră

În suflet de orchestră,
andante cântec -
iubirea’n cântec
adună dor, terestră.

În suflet de odihnă,
balans de cântec -
iubirea’n cântec
îşi arde jertfa’n tihnă.

În suflet de strigare,
un corn în cântec -
iubirea’n cântec
din cer face chemare.

În suflet, mai divină,
şoptit, şi’n cântec -
iubirea’n cântec -
e’o stea pe cer, senină.

Parcă’i mai comestibil timpul

Parcă’i mai comestibil timpul
şi, mai flămând de azi, îl caut
prin vis, nisipuri, glas de flaut;
şi mai ţepos mi’apasă nimbul.

Parcă’s nisipuri umblătoare,
în cari te’afunzi pân’ la dorinţă,
şi visul, şi’orice iscusinţă,
şi amintirea din cotoare.

Parcă mi’e visul nimb şi cântec,
şi flaut fermecat de viaţă;
parcă’i un ţep stingher de gheaţă
ce’mi picură’n al sorţii pântec.

Dar Dumnezeu în toate’i saţul.

din culisele iubirii

Acolo ploapele’şi plâng aţipirea
sub stropi de lumină
şi luna’i băută’n pahar
de vise…
Acolo cântecu’i mai mut decât
mirosul de răchită iarna…
Acolo te odihneşti tu:
în dorul meu…