Îmi lipseşte o clipă de gânduri

Îmi lipseşte o clipă de gânduri.
Am sărit’o aseară din grabă,
şi acum, cu privirea mea slabă
n’o găsesc, rătăcind printre rânduri.

Am sărit’o aseară din grabă:
presupun că’mi era prea departe
şi’am schimbat’o pe ganduri deşarte
şi deşart caut’acum mintea’mi roabă.

Presupun că’mi era prea departe
să’mi ascund iar fiinţa’n visare
printre zboruri de stele’n splendoare,
şi, pierdut, strig uitării deşarte.

Să’mi ascund iar fiinţa’n visare
caut prin dor şi’n cenuşi de iubire,
să pun jar pe altar – mistuire
gândului ce’a dus Ceru’n uitare.

Îmi lipseşte o clipă de gânduri.
Am sărit’o aseară din grabă.
Presupun că’mi era prea departe
să’mi ascund iar fiinţa’n visare.

Din limpezi izvoare de pace

Din limpezi izvoare de pace
adapă’mi nădejdea, o, Tată,
să stâmpăr o clipă’nsetată,
de dor, stinsă’n timpul ce tace.

Deschide’mi o oază’n tăcere
să’mi vărs iar tot păsul şi jarul,
să umplu de Tin’ nehotarul,
desprins de căutări efemere…

Raţiune’ntr’un fir de ţărână
sădită pe stânca veciei
mă ştiu, şi locaş bucuriei
atunci când mă ţii Tu de mână.

De’aceea prin timpul tenace
mă poartă cu viaţa mea toată.
adapă’mi nădejdea, o, Tată,
din limpezi izvoare de pace.

Fântână

Petrec bâlbâind şcolăreşte
să’nvăţ matematici de timpuri
căutând conjugări pe’anotimpuri,
să scad clipa ce mă opreşte.

Cu duhul şi trupul în schimburi
sap iasca ce’mi sunt omeneşte,
ce’n setea de Tin’ veşniceşte,
să scot o fântână de nimburi.

Consum azi eternu’n secunde
cum picură lacrima’n mare,
cu ce?, cine?, cât?, când? şi unde?…

Dar, Doamne, cu sfântă chemare
în dorul din Tin’ mă ascunde
să nu’Ţi pierd o clipă’n uitare.