În ochi simt nisipul din stele

Un dor purulent îmi încheagă
din reci amintiri şi-ndoială
un vis învelit ca-n spoială,
ce-şi tăinuie teama ce-o neagă.

Cu gândul c-a fost jovială,
îmi sforăi suflarea beteagă,
şi las voia soartei s-aleagă:
mă las unui vis la-nvoială.

Îmi număr nisipul din stele
luptând să-nţeleg infinitul;
şi-n vis mă frământ cu iubirea.

Învăţ în răbdare jertfirea
punând viaţa-n ură cu mitul;
şi-n ochi simt nisipul din stele.

Azi e mai frig

Azi e mai frig şi… mai că plouă.
Lăsând să treacă clipa goală
îmi strâng iar mainile în poală
cum aş trăi o viaţă-n nouă.

Prins ca-n oglindă, viitorul,
îmi arde focul amintirii,
iar din culisele iubirii
adun cenuşa cu fiorul.

La flacără de amintire
îmi încălzesc stingher speranţa,
iar viitorul cu chitanţa
îmi cere preţ drept vechea fire.

Din limpezi izvoare de pace

Din limpezi izvoare de pace
adapă’mi nădejdea, o, Tată,
să stâmpăr o clipă’nsetată,
de dor, stinsă’n timpul ce tace.

Deschide’mi o oază’n tăcere
să’mi vărs iar tot păsul şi jarul,
să umplu de Tin’ nehotarul,
desprins de căutări efemere…

Raţiune’ntr’un fir de ţărână
sădită pe stânca veciei
mă ştiu, şi locaş bucuriei
atunci când mă ţii Tu de mână.

De’aceea prin timpul tenace
mă poartă cu viaţa mea toată.
adapă’mi nădejdea, o, Tată,
din limpezi izvoare de pace.

Coş de baschet

Un coş de baschet, unde’arunc
aceeaşi minge,’acelaşi gol,
aceleaşi reguli, doar alt scor,
de când sunt moş şi până’s prunc…

Răbdarea mi’a făcut din dor
un coş de baschet defendor.

din culisele iubirii

Acolo ploapele’şi plâng aţipirea
sub stropi de lumină
şi luna’i băută’n pahar
de vise…
Acolo cântecu’i mai mut decât
mirosul de răchită iarna…
Acolo te odihneşti tu:
în dorul meu…

adânca si rara tăcere

adânca şi rara tăcere
culeasă în snopi de dureri,
în clipe de har efemere,
mi’o dă pe’a’ iubiri’adieri.
când paşi pe golgota urc’ dorul,
de’al slăvii izvor insetaţi,
ca simon să simt, dă’mi fiorul,
sub cruce, alături de fraţi.

cufundă’mă, DOAMNE,’n tăcere,
să pot povesti, fără grai,
curat’a iubirii putere
în fapte, urmând al TĂU trai!

adânca şi rara tăcere,
săpată pe CHIPU’ŢI divin,
în luptă cumplită ŢI’o cere
şi inima mea ca alin…
deplin să primesc vrednicia,
în haru’ŢI ceresc ancorat,
să pot să rodesc veşnicia
în slava iubirii’mbrăcat…