De fapt

De fapt, aici, nu-i de mirare
că fagurii sunt dulci ca ura
când se-nfiripă, şi armura
e haina cea de sărbătoare.

Nu-i de mirare că smochinii
n-au fruct când trec ostaşii-n luptă,
sau un sărman cu haina ruptă,
ce l’au înstrăinat meschinii.

Nu-i de mirare că din muguri,
din flori, din pietre azi răsare
un cer, un rai în destrămare,
cu jertfa urii pe-a lui ruguri.

De fapt, aici, e de mirare
c-un Dumnezeu Se dă la moarte
pe-o cruce de meschin să poarte
a lumii hulă în serbare.

Parcă’i mai comestibil timpul

Parcă’i mai comestibil timpul
şi, mai flămând de azi, îl caut
prin vis, nisipuri, glas de flaut;
şi mai ţepos mi’apasă nimbul.

Parcă’s nisipuri umblătoare,
în cari te’afunzi pân’ la dorinţă,
şi visul, şi’orice iscusinţă,
şi amintirea din cotoare.

Parcă mi’e visul nimb şi cântec,
şi flaut fermecat de viaţă;
parcă’i un ţep stingher de gheaţă
ce’mi picură’n al sorţii pântec.

Dar Dumnezeu în toate’i saţul.

Omul:

Un pământ ce poart’un nume
şi viaţa’l joacă’n glume,
făcându’i din zile sume,
într’un chip să îl rezume;

un neant ce se deşteaptă
şi tot cerul îl aşteaptă
c’ar fi inimă’nţeleaptă
c’ar trăi, de viaţă aptă
(că şi’ar ţine calea dreaptă).

Nu mă întreba de mine:
trec şi eu şi altul vine.
Că trăieşti, o ştii prea bine,
porti un Dumnezeu în tine.

Cum Il ştii şi cum te ştie
vor şti vecii ce’or să vie,
că de drag sau de furie
te’a îmbrăţişat o glie.

Amintirea

Tăcutul muzeu, amintirea,
numără timpul în straturi de praf…
…praf de tăceri,
de cuvinte,
de paşnic sau tulbure mers,
de prea micşoratele cvinte din muzica
teluricului vers…

Umbra mea,
repede’n el, ridică în nor valuri praful
(amestec de cer şi pământ)
să caute rimă la sfânt.
Şi’n coate am şters iarăşi glaful ferestrei
cu vise şi zel.

Prieten încă aşteptării
ma cert cu speranţa pe mâine
să’mi dea măcar rata de pâine.

Dărâm cu azi un viitor,
clădesc cu ieri alt viitor,
dar în trecut nu pot a fi.
Am fost şi sunt cât timp e zi…
Dincolo’i decât DUMNEZEU.

muzica

..muzica..
..hmm!!..ceva frumos..
..chiar prea frumos ca sa nu ii intelegem exact rostul sh chiar frumusetzea..

..nu de putine ori ne’ar placea sa uitam de servici, sa rupem catva timp din viatza
monotona a fiecarei zile..ca parca exista un gol in noi care trebuie umplut sh cu altceva..
cu ceva care nu e doar pentru altii..cu ceva frumos..parca ai vrea sa fii macar putin
timp liber de toate activitatile care deja au devenit automatisme..parca astepti o sincopa
in ritmul vietii..o cadentza..unde sa respiri putin..
ei..ajungem la respiratia asteptata, sh respiram adanc..sh daca mai e cineva cu noi facem sh
un mic zgomot..ala e MUZICA..acel sunet e melodia starii de atunci..

(aveam un prof in facultate care povestea cum in fiacare zi copilul lui era certat
de invatzatoare pt ca intarzia la prima ora..sh cauza:de fiecare data cand mergea cu tata’su
la scoala fiecare stalp de iluminat strada..fiecare copac..erau inca unul sh inca unul din
obiectele care le facea tot drumul un joc..sh copilul shi’a luat pedeapsa de 2, 3ori..
pana a invatzat sa spuna_TATA..el e vinovatul..asa zgarcit era proful cu timpul..nu avea
sa piarda nimic fara sa se bucure de el.. -adevaratul TRAIESTE CLIPA-..stia sa cante
viatza..)

..intr’o excursie cu prietenii, cu trenul trecem pe langa 1peisaj care raspunde la acel
UOAU!!
uoau!! e doar muzica starii de atunci..sh nu face altceva decat sa arate spre acel peisaj..
sa trimitem cu privirea spre frumusetzea care o apreciaza..

..ne indragostim de cineva..cand ne intalnim cu acel (acea) cineva de care ne’am
indragostit, cautam orice avem la indemana sa ii aratam cat de mult o apreciem..sh in orice vorba,
in orice suflare,in orice gest cautam sa conturam, sa portretizam afectiunea..aia e muzica
dragostei..

..unii deprinshi cu limbajul notelor..pun in melodii sh in versuri ceea ce simt..asa numim noi
MUZA acel frumos care declanseaza in noi o afectiune..o traire..

..sh de cate ori parca cuvintele sunt putine..cautam un alt limbaj: muzica..pictura..
poezia..etc..

..de cate ori muzica nu e un plans..un suspin..un strigat..doar pentru ca in ea sunt trairile noastre..

..DACA VREAU SA VORBESC DESPRE MUZICA CRESTINA nu pot sa exclud ce am vorbit pana acum..
EA ESTE DOAR REZULTATUL INTALNIRII NOASTRE CU DUMNEZEU..
..pt ca frumusetzea e o intrebare..sh raspunsul la ea e admiratia..arta..dragostea..sh
din ea iese sh muzica..sh pt ca DUMNEZEU e Ceea ce e mai frumos din orice..sh asta vedem
din faptul ca totul este creat de El..padurea..izvorul..floarea..femeia..etc..sh toate sunt din EL..
din ceea ce simte EL pentru noi..
..deci doar pentru ca exista DUMNEZEU exista muzica..
..sh pentru ca DUMNEZEU e dragoste..e mila..e dreptate..e blandetze..e adevar..e DUMNEZEU..
muzica izvorata din El ne daruieste sh ne arata exact CHIPUL LUI..
ai vazut un DUmnezeu care sa tzipe??..
un DUmnezeu care sa danseze..??
un DUMNEZEU care sa strige ragushit tzopaind..??
(sh avem bucurii care ne fac sa sarim in sus..insa e ceva firesc..bucuria din EL e altfel!!)
sh etc-ul tuturor muzicilor care demoralizeaza…oare IL arata pe EL??..
mai degraba cand vii in prezentza LUI simti o liniste..o pace..o dragoste..o stare fara cuvinte..
asta aduce DUMNEZEU in muzica LUI..
sh daca frumusetzea LUI e o intrebare..raspunsul la ea nu poate fi decat ceea ce IL caracterizeaza..

deci, a spune ca tu canti muzica crestina inseamna a intra in prezentza LUI..a te umple de EL..
sh apoi a canta ce de fapt exista in tine..

a compune muzica crestina..inseamna a’L cunoaste pe DUMNEZEU atat cat sa IL vada altii pe chipul tau..
in purtarea ta….
..muzica..ceva extrem de frumos!!!!:)
fie ca EL sa umple inimile noastre de melodiile LUI!!

pace (Efeseni 1:1-2)

har si pace de la DUMNEZEU, TATAL nostru, si de la DOMNUL ISUS HRISTOS.

cateva intrebari:
care este sursa pacii de mai sus?
la ce fel de pace se refera PAVEL?
cum ne’a fost data pacea?
cum se manifesta aceasta pace?

pacea este una din atributele lui DUMNEZEU.
este o insusire a roadei DUHULUI SFANT, DUH SFANT care de fapt este DUMNEZEU.
este aerul care il respira partasia in DUMNEZEU.

ce este un salut?
salutul este acel “ce bine ca te vad”, sau “ce bucurie ca ne intalnim”.
salutul de pace ar suna cam asa “ce placut e sa respiram o clipa impreuna linistea (echilibrului, increderii, iubirii) lui DUMNEZEU.

ce inseamna echilibru, incredere, iubire din DUMNEZEU (in relationarea TRINITATII)?
DUMNEZEU TATAL cand are sa spuna ceva despre DUMNEZEIRE arata spre FIUL: ACESTA este FIUL MEU PREAIUBIT… (MATEI 3:17, 17:5; 2PETRU 1:17)
ISUS prin viata LUI proslaveste pe TATAL: …si DUMNEZEU a fost proslavit in EL. (IOAN 13:31, 14:13; 1PETRU 4:11)
DUHUL SFANT proslaveste pe TATAL si pe ISUS prin lucrarea LUI in BISERICA… (1CORINTENI 2:4, 2:10, 2:12, 12:3; 2CORINTENI 3:18)
mereu FIECARE arata spre CELALALT… altfel spus, NATURA pe CARE o poarta FIECARE este comuna, fiecare PARTE da celeilalte PARTI toata increderea ca fiind sub acelasi NUME, de DUMNEZEU… circula o liniste a increderii totale…
de exemplu:
ISUS a fost trimis pt a face lucrarea de rascumparare a omenirii, de impacare cu DUMNEZEU… daca a fost trimis de TATAL, TATAL I’a dat toata increderea ca IL reprezinta… ba mai mult spune ca EL este oglindirea slavei lui DUMNEZEU (EVREI 1:3)… adica daca e FIUL, in EL e TATAL, e cum ar fi TATAL… e reprezentarea plina a TATALUI…
si asa FIECARE PARTE a TRINITATII ISI are lucrarea si nu se suprapun haotic in lucrare… doar din pricina armoniei desavarsite a relationarii in DUMNEZEIRE…
pacea din DUMNEZEU exprima aceasta liniste a armoniei, a increderii, a iubirii LUI…

salutul de pace ar trebui sa acorde aceasta liniste, libertate in care sa nu existe nici cel mai mic fir de viclesug, ascunzis, mandrie, sau vreo alta forma egoista ci sa lase exprimarea unei relationari ca in DUMNEZEIRE…

cand se poate manifesta pacea?
numai in cazul cand exista macar doua parti care relationeaza. nu exista pace solitara. pacea e un acord intre doua parti (om cu om, om cu DUMNEZEU).
de aceea cand PAVEL vine cu salutul din partea lui DUMNEZEU aduce in salut cel putin doua PARTI din DUMNEZEIRE (de la DUMNEZEU, TATAL nostru, si de la DOMNUL ISUS HRISTOS).
chiar daca salutul am spune la prima vedere ca e o forma de inceput al unei epistole, un sablon literar, nu trebuie sa pierdem din vedere ca toata SCRIPTURA este insuflata de DUMNEZEU, este CUVANTUL lui DUMNEZEU, este DUMNEZEU… de aceea nu este lipsit de puterea de a transmite ceea ce exprima… si orice sens al lui este incarcat si cu puterea despre care vorbeste…
apoi de la DUMNEZEU, TATAL nostru, arata de fapt sursa, CINE a fost initiatorul unui plan de a face acest dar..
si de la DOMNUL ISUS HRISTOS, ni se da MEDIATORUL prin care am ajuns la acest dar… CEL care a mediat legatura noastra cu DUMNEZEU…

PAVEL, purtatorul pacii (salutului), apostol (adica trimis) al lui ISUS HRISTOS, si asta in acord cu DUMNEZEU (prin voia LUI) spune de fapt armonia DUMENZEIRII in care intra si PAVEL… el aduce pacea care deja o poarta, o are… nu doar vorbeste despre o pace in DUMNEZEIRE, care o poate da DUMNEZEU, ci este un membru al ei care transmite mai departe, alesilor din EFES si tututror celor care sunt integrati in acest sistem (planul lui DUMNEZEU)…

hmm! de cate ori pacea noastra nu este un cuvant banal care nu aduce o atmosfera a CERULUI in jurul nostru… si nu arata ca am fi intr’o relatie de pace cu DUMNEZEU, dar cu ceilalti… nu poti pretinde ca aduci CERUL cu tine atat timp cat nu esti integrat in armonia LUI…

nu poti fi purtatrul unui salut de pace, sa aduci linistea increderii, iubirii, echilibrului in jurul tau cand nu le ai in tine, prin relationarea ta cu DUMNEZEU…

ce este harul?
cum putem fi purtatorii lui?
har – aceata este pozitia, starea nemeritata primita la fel cum si pacea…
pozitie data de faptul ca am intrat in planul lui DUMNEZEU fara nici un atu al nostru, ci prin alegerea lui DUMNEZEU…
harul este schitat in capitolui 1 in continuare…

har si pace de la DUMNEZEU, TATAL nostru, si de la DOMNUL ISUS HRISTOS!!!