noapte

întâi se calcă pe noapte încet
apoi se îndreaptă ce s-a şifonat
se încearcă a tăia o buclă
prin care se priveşte de pe lună
cum doarme
destul de departe
un nume de stea.

negreşit
că inima de acum
bate într-o scoică
încă gustând perla durerii neînţeles
sperând ca deznădejdile în moarte

ador florile de macesh…

..ador florile de macesh..

..ma plimb, descultz, prin iarba ofilita a luncii dezgolita de frunze, de toamna..

..in urma, sub apasarea umbrei mele, se ridica cate un lujer ofilit de floare, parca curios sh agil in decizii, sa caute, sa shtie “de ce?”-ul foshnetului pashilor mei..

..nu departe, zglobii, persistand pe un tril intortocheat sh putzin spart, cantecele unei vrabii, inpinse de adierea unui vant racoros, parca incerca sa camufleze foshnetul pashilor in frecventze de zgomot discret..

..in acelashi anost shir, crengile rachitelor, decise sa incurajeze un ison aceleiashi camuflari, ishi scutura insistent sh bine oxigenat, parca, un bocet..

..insa fara a strica rima sh ritmul pashilor, razvratite sa consimta cu “de ce?”-ul meu (ca s’au desprins de crengi, ca raceala toamnei le’a izgonit, ca vremea cere asta, ca toate au vremea lor), frunzele uscate ishi trosnesc microcosmosul lor in macrocosmosul meu, vrand cu orice chip sa ne plangem impreuna “de ce?”-ul..

..iar..cu acele ca nishte ghiare, rupand frecventza ritmului deja stabilit, un macesh, scuturat sh el de frunze, purtand doar ca niste cadelnitze boabele, cum un calau stropii de sange ai condamnatului, imi sfashie gamba stanga, incordata in mers..

..ma aplec sa’mi descalcesc pasul din el..

..ud sh rece, insa singur incremenit, pamantul, suferindu’le toate, curma prelinsul catorva picaturi de sange..

..ador florile de macesh..

..ador florile de macesh..

..ador florile de macesh..

(un ecou neauzit de altcineva imi inabusha tot zgomotul din jur, rezonand tot gandul..)

 

 

..costul placerii e doar faptul ca ea nu exista mereu, sh dincolo de durerile sau neatingerea ei, o inima inteleapta asculta, ashteapta, rabda, nu renunta la frumos doar pentru ca timpul il oscileaza ba in durere ba in bucurie..

adânca si rara tăcere

adânca şi rara tăcere
culeasă în snopi de dureri,
în clipe de har efemere,
mi’o dă pe’a’ iubiri’adieri.
când paşi pe golgota urc’ dorul,
de’al slăvii izvor insetaţi,
ca simon să simt, dă’mi fiorul,
sub cruce, alături de fraţi.

cufundă’mă, DOAMNE,’n tăcere,
să pot povesti, fără grai,
curat’a iubirii putere
în fapte, urmând al TĂU trai!

adânca şi rara tăcere,
săpată pe CHIPU’ŢI divin,
în luptă cumplită ŢI’o cere
şi inima mea ca alin…
deplin să primesc vrednicia,
în haru’ŢI ceresc ancorat,
să pot să rodesc veşnicia
în slava iubirii’mbrăcat…