Îmi lipseşte o clipă de gânduri

Îmi lipseşte o clipă de gânduri.
Am sărit’o aseară din grabă,
şi acum, cu privirea mea slabă
n’o găsesc, rătăcind printre rânduri.

Am sărit’o aseară din grabă:
presupun că’mi era prea departe
şi’am schimbat’o pe ganduri deşarte
şi deşart caut’acum mintea’mi roabă.

Presupun că’mi era prea departe
să’mi ascund iar fiinţa’n visare
printre zboruri de stele’n splendoare,
şi, pierdut, strig uitării deşarte.

Să’mi ascund iar fiinţa’n visare
caut prin dor şi’n cenuşi de iubire,
să pun jar pe altar – mistuire
gândului ce’a dus Ceru’n uitare.

Îmi lipseşte o clipă de gânduri.
Am sărit’o aseară din grabă.
Presupun că’mi era prea departe
să’mi ascund iar fiinţa’n visare.

Mic dejun: mânc(-ând)

Ademenit de gest şi gând,
năuc, simt verbu’a fi plângând
şi’n fiecare ceas cerând
nădejdi, de Tine mai flămând.

Ursit în el aştept luptând,
zăbrele de mormânt rupând
spre răsărit de ziuă, blând,
ce’mi neacă visu’,-n vecii stând.

ador florile de macesh…

..ador florile de macesh..

..ma plimb, descultz, prin iarba ofilita a luncii dezgolita de frunze, de toamna..

..in urma, sub apasarea umbrei mele, se ridica cate un lujer ofilit de floare, parca curios sh agil in decizii, sa caute, sa shtie “de ce?”-ul foshnetului pashilor mei..

..nu departe, zglobii, persistand pe un tril intortocheat sh putzin spart, cantecele unei vrabii, inpinse de adierea unui vant racoros, parca incerca sa camufleze foshnetul pashilor in frecventze de zgomot discret..

..in acelashi anost shir, crengile rachitelor, decise sa incurajeze un ison aceleiashi camuflari, ishi scutura insistent sh bine oxigenat, parca, un bocet..

..insa fara a strica rima sh ritmul pashilor, razvratite sa consimta cu “de ce?”-ul meu (ca s’au desprins de crengi, ca raceala toamnei le’a izgonit, ca vremea cere asta, ca toate au vremea lor), frunzele uscate ishi trosnesc microcosmosul lor in macrocosmosul meu, vrand cu orice chip sa ne plangem impreuna “de ce?”-ul..

..iar..cu acele ca nishte ghiare, rupand frecventza ritmului deja stabilit, un macesh, scuturat sh el de frunze, purtand doar ca niste cadelnitze boabele, cum un calau stropii de sange ai condamnatului, imi sfashie gamba stanga, incordata in mers..

..ma aplec sa’mi descalcesc pasul din el..

..ud sh rece, insa singur incremenit, pamantul, suferindu’le toate, curma prelinsul catorva picaturi de sange..

..ador florile de macesh..

..ador florile de macesh..

..ador florile de macesh..

(un ecou neauzit de altcineva imi inabusha tot zgomotul din jur, rezonand tot gandul..)

 

 

..costul placerii e doar faptul ca ea nu exista mereu, sh dincolo de durerile sau neatingerea ei, o inima inteleapta asculta, ashteapta, rabda, nu renunta la frumos doar pentru ca timpul il oscileaza ba in durere ba in bucurie..