mirceo
octombrie 27, 2009
- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – -
de emanuel mircea [ukrgha ]
2009-10-27
plouă silabe de timp
aripile sunt încet mai scurte
istoria crucifixului christic
uneşte linia orizontului
cu îmbrăţişarea pironită în dragoste
aceste piroane de dragoste
sfâşie ca un schimb de
anotimpuri
mirceo, noaptea asta cade
a iubire
şi dimineaţă începem…
acum citim de la capăt
În noapte florile sunt negre
aprilie 23, 2009
În noapte florile sunt negre
şi husa visurilor spartă,
şi din nădejdi faci muză-n artă,
când ţii iubirile de veghe.
Şi-un steag de pace, alb, e negru
în noapte, când tăcerea-i plină:
mi-e dor, Doamne, de vocea-Ţi lină,
călăuzind un pas alegru.
Mocnită iubire
februarie 12, 2009
Mocnită iubire îşi mistuie-n mine,
cu ploapele-nchise în vise senine,
trudita-i putere ce-şi poartă prin vine
un rai cu-al lui cântec n-acorduri divine.
Adusă în fire cu slăvi s-o-ncunune,
abilă să-nvie o viaţă-n genune,
azi luptă cu mine, cu-a jertfei minune,
să facă un templu de har ce n-apune.
Din culisele iubirii
ianuarie 20, 2009
De fapt e normal să citeşti ce îţi place:
un răsărit de soare,
o ceaţă toamna,
un gest, o floare… chiar şi
în ochii ei – dacă te mai priveşte
la fel sau
nici nu e atentă la subiectul
care îl citeşte…
E normal să fie şi neatentă…
Mai ales dacă ghioceii au răsărit azi
dimineaţă
mai repede cu o zi… ca semn
că se apropie anotimpul iubirii…
Dar mai ales e normal să primească
flori, nu doar
privirea ca o floarea-soarelui care
se întoarce după ea…
E normal
să faci şi gestul ăsta – subiect
de citit dragostea.
De fapt
e normal să citeşti ce îţi place…
Sonetul veşniciei
ianuarie 10, 2009
Cum roade umbra’n stâncă
şi’n pas tăcând o lasă,
aşa’i luptând rămasă
vecia’n Chipu’Ţi încă.
Aşa, pe’ntinsă masă,
sufletu’mi o mănâncă
cu ieri şi mâine încă -
prin jertfa’Ţi luminoasă.
Azi… lâncezând iubirea
pân’ la cotor de doruri,
sărind din doage firea…
Dar şi’n labile scoruri
rivalizând menirea
cu’necăcioase’onoruri.
Aleg cate’un azi
decembrie 18, 2008
Aleg câte’un azi pentru mâine
să’l leg într’un ieri veşnic Ţie
ca filă’n istoria vie
ce’o strângi pentru îngeri drept pâine.
Mă cert cu pământul şi dogma,
şi rugile plâng amintirii
că nu’şi mai găsesc azi iubirii
credinţă măcar cât la Toma.
Găsesc doar un leagăn pe care
adorm câte’un trebuie oare?…
pace (Efeseni 1:1-2)
noiembrie 24, 2008
har si pace de la DUMNEZEU, TATAL nostru, si de la DOMNUL ISUS HRISTOS.
cateva intrebari:
care este sursa pacii de mai sus?
la ce fel de pace se refera PAVEL?
cum ne’a fost data pacea?
cum se manifesta aceasta pace?
pacea este una din atributele lui DUMNEZEU.
este o insusire a roadei DUHULUI SFANT, DUH SFANT care de fapt este DUMNEZEU.
este aerul care il respira partasia in DUMNEZEU.
ce este un salut?
salutul este acel “ce bine ca te vad”, sau “ce bucurie ca ne intalnim”.
salutul de pace ar suna cam asa “ce placut e sa respiram o clipa impreuna linistea (echilibrului, increderii, iubirii) lui DUMNEZEU.
ce inseamna echilibru, incredere, iubire din DUMNEZEU (in relationarea TRINITATII)?
DUMNEZEU TATAL cand are sa spuna ceva despre DUMNEZEIRE arata spre FIUL: ACESTA este FIUL MEU PREAIUBIT… (MATEI 3:17, 17:5; 2PETRU 1:17)
ISUS prin viata LUI proslaveste pe TATAL: …si DUMNEZEU a fost proslavit in EL. (IOAN 13:31, 14:13; 1PETRU 4:11)
DUHUL SFANT proslaveste pe TATAL si pe ISUS prin lucrarea LUI in BISERICA… (1CORINTENI 2:4, 2:10, 2:12, 12:3; 2CORINTENI 3:18)
mereu FIECARE arata spre CELALALT… altfel spus, NATURA pe CARE o poarta FIECARE este comuna, fiecare PARTE da celeilalte PARTI toata increderea ca fiind sub acelasi NUME, de DUMNEZEU… circula o liniste a increderii totale…
de exemplu:
ISUS a fost trimis pt a face lucrarea de rascumparare a omenirii, de impacare cu DUMNEZEU… daca a fost trimis de TATAL, TATAL I’a dat toata increderea ca IL reprezinta… ba mai mult spune ca EL este oglindirea slavei lui DUMNEZEU (EVREI 1:3)… adica daca e FIUL, in EL e TATAL, e cum ar fi TATAL… e reprezentarea plina a TATALUI…
si asa FIECARE PARTE a TRINITATII ISI are lucrarea si nu se suprapun haotic in lucrare… doar din pricina armoniei desavarsite a relationarii in DUMNEZEIRE…
pacea din DUMNEZEU exprima aceasta liniste a armoniei, a increderii, a iubirii LUI…
salutul de pace ar trebui sa acorde aceasta liniste, libertate in care sa nu existe nici cel mai mic fir de viclesug, ascunzis, mandrie, sau vreo alta forma egoista ci sa lase exprimarea unei relationari ca in DUMNEZEIRE…
cand se poate manifesta pacea?
numai in cazul cand exista macar doua parti care relationeaza. nu exista pace solitara. pacea e un acord intre doua parti (om cu om, om cu DUMNEZEU).
de aceea cand PAVEL vine cu salutul din partea lui DUMNEZEU aduce in salut cel putin doua PARTI din DUMNEZEIRE (de la DUMNEZEU, TATAL nostru, si de la DOMNUL ISUS HRISTOS).
chiar daca salutul am spune la prima vedere ca e o forma de inceput al unei epistole, un sablon literar, nu trebuie sa pierdem din vedere ca toata SCRIPTURA este insuflata de DUMNEZEU, este CUVANTUL lui DUMNEZEU, este DUMNEZEU… de aceea nu este lipsit de puterea de a transmite ceea ce exprima… si orice sens al lui este incarcat si cu puterea despre care vorbeste…
apoi de la DUMNEZEU, TATAL nostru, arata de fapt sursa, CINE a fost initiatorul unui plan de a face acest dar..
si de la DOMNUL ISUS HRISTOS, ni se da MEDIATORUL prin care am ajuns la acest dar… CEL care a mediat legatura noastra cu DUMNEZEU…
PAVEL, purtatorul pacii (salutului), apostol (adica trimis) al lui ISUS HRISTOS, si asta in acord cu DUMNEZEU (prin voia LUI) spune de fapt armonia DUMENZEIRII in care intra si PAVEL… el aduce pacea care deja o poarta, o are… nu doar vorbeste despre o pace in DUMNEZEIRE, care o poate da DUMNEZEU, ci este un membru al ei care transmite mai departe, alesilor din EFES si tututror celor care sunt integrati in acest sistem (planul lui DUMNEZEU)…
hmm! de cate ori pacea noastra nu este un cuvant banal care nu aduce o atmosfera a CERULUI in jurul nostru… si nu arata ca am fi intr’o relatie de pace cu DUMNEZEU, dar cu ceilalti… nu poti pretinde ca aduci CERUL cu tine atat timp cat nu esti integrat in armonia LUI…
nu poti fi purtatrul unui salut de pace, sa aduci linistea increderii, iubirii, echilibrului in jurul tau cand nu le ai in tine, prin relationarea ta cu DUMNEZEU…
ce este harul?
cum putem fi purtatorii lui?
har – aceata este pozitia, starea nemeritata primita la fel cum si pacea…
pozitie data de faptul ca am intrat in planul lui DUMNEZEU fara nici un atu al nostru, ci prin alegerea lui DUMNEZEU…
harul este schitat in capitolui 1 in continuare…
har si pace de la DUMNEZEU, TATAL nostru, si de la DOMNUL ISUS HRISTOS!!!
adânca si rara tăcere
noiembrie 23, 2008
adânca şi rara tăcere
culeasă în snopi de dureri,
în clipe de har efemere,
mi’o dă pe’a’ iubiri’adieri.
când paşi pe golgota urc’ dorul,
de’al slăvii izvor insetaţi,
ca simon să simt, dă’mi fiorul,
sub cruce, alături de fraţi.
cufundă’mă, DOAMNE,’n tăcere,
să pot povesti, fără grai,
curat’a iubirii putere
în fapte, urmând al TĂU trai!
adânca şi rara tăcere,
săpată pe CHIPU’ŢI divin,
în luptă cumplită ŢI’o cere
şi inima mea ca alin…
deplin să primesc vrednicia,
în haru’ŢI ceresc ancorat,
să pot să rodesc veşnicia
în slava iubirii’mbrăcat…
