De fapt

De fapt, aici, nu-i de mirare
că fagurii sunt dulci ca ura
când se-nfiripă, şi armura
e haina cea de sărbătoare.

Nu-i de mirare că smochinii
n-au fruct când trec ostaşii-n luptă,
sau un sărman cu haina ruptă,
ce l’au înstrăinat meschinii.

Nu-i de mirare că din muguri,
din flori, din pietre azi răsare
un cer, un rai în destrămare,
cu jertfa urii pe-a lui ruguri.

De fapt, aici, e de mirare
c-un Dumnezeu Se dă la moarte
pe-o cruce de meschin să poarte
a lumii hulă în serbare.

Mocnită iubire

Mocnită iubire îşi mistuie-n mine,
cu ploapele-nchise în vise senine,
trudita-i putere ce-şi poartă prin vine
un rai cu-al lui cântec n-acorduri divine.

Adusă în fire cu slăvi s-o-ncunune,
abilă să-nvie o viaţă-n genune,
azi luptă cu mine, cu-a jertfei minune,
să facă un templu de har ce n-apune.

adânca si rara tăcere

adânca şi rara tăcere
culeasă în snopi de dureri,
în clipe de har efemere,
mi’o dă pe’a’ iubiri’adieri.
când paşi pe golgota urc’ dorul,
de’al slăvii izvor insetaţi,
ca simon să simt, dă’mi fiorul,
sub cruce, alături de fraţi.

cufundă’mă, DOAMNE,’n tăcere,
să pot povesti, fără grai,
curat’a iubirii putere
în fapte, urmând al TĂU trai!

adânca şi rara tăcere,
săpată pe CHIPU’ŢI divin,
în luptă cumplită ŢI’o cere
şi inima mea ca alin…
deplin să primesc vrednicia,
în haru’ŢI ceresc ancorat,
să pot să rodesc veşnicia
în slava iubirii’mbrăcat…