În ochi simt nisipul din stele

varianta 2

Curgând divergent, se înnoadă
în vis, amintiri, ca un clopot
cu dangătu-alegro non tropo,
trăgându-şi speranţa ca ploadă.

Havuz divergent într-un şopot
risipă-s dat, timpul s-o roadă;
mereu pus ‘n-a visului coadă
adulmec al timpului ropot.

Îmi număr nisipul din stele
luptând să-nţeleg infinitul;
şi’n vis mă frământ cu iubirea.

Învăţ în răbdare jertfirea:
din noapte-adunând coloritul,
şi-n ochi simt nisipul din stele.

În ochi simt nisipul din stele

Un dor purulent îmi încheagă
din reci amintiri şi-ndoială
un vis învelit ca-n spoială,
ce-şi tăinuie teama ce-o neagă.

Cu gândul c-a fost jovială,
îmi sforăi suflarea beteagă,
şi las voia soartei s-aleagă:
mă las unui vis la-nvoială.

Îmi număr nisipul din stele
luptând să-nţeleg infinitul;
şi-n vis mă frământ cu iubirea.

Învăţ în răbdare jertfirea
punând viaţa-n ură cu mitul;
şi-n ochi simt nisipul din stele.

Parcă’i mai comestibil timpul

Parcă’i mai comestibil timpul
şi, mai flămând de azi, îl caut
prin vis, nisipuri, glas de flaut;
şi mai ţepos mi’apasă nimbul.

Parcă’s nisipuri umblătoare,
în cari te’afunzi pân’ la dorinţă,
şi visul, şi’orice iscusinţă,
şi amintirea din cotoare.

Parcă mi’e visul nimb şi cântec,
şi flaut fermecat de viaţă;
parcă’i un ţep stingher de gheaţă
ce’mi picură’n al sorţii pântec.

Dar Dumnezeu în toate’i saţul.