mirceo

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – -
de emanuel mircea [ukrgha ]
2009-10-27

plouă silabe de timp
aripile sunt încet mai scurte
istoria crucifixului christic
uneşte linia orizontului
cu îmbrăţişarea pironită în dragoste
aceste piroane de dragoste
sfâşie ca un schimb de
anotimpuri

mirceo, noaptea asta cade
a iubire
şi dimineaţă începem…

acum citim de la capăt

azi noapte

azi noapte

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – -
de emanuel mircea [ukrgha ]
2009-10-19

azi-noapte maşina de rime-i pornită
şi stele în versuri măsoară cu ea
si-LA-be de vise şi ochi de iubit(-ă)
să sune pe rime cu dragostea mea

cină

în balcon
într-un balon de vin roşu se spăla
noaptea cu o rază de lumină
ca o lentilă
pe care după ce ai aburit-o
o ştergi
cu un şerveţel din poşeta iubitei
crezând că vei vedea pricina
din care te-ai îndrăgostit
întorcându-te
de la cafeneaua cu muzică
de seară

ne-am ridicat de la cină
şi în pahar se oglindeau
câteva picături de roşu
de soare şi violet

schimbul 2

după ora unu noaptea soarele
apune dea binelea
abia departe undeva
răsare steaua mea
să te lumineze

suntem 24 de ore:
zi şi noapte
tu să mă veghezi cu grijă
iar eu cu protecţie
tu cu lumină iar eu
cu odihnă

apusul soarelui e sărut
iar răsăritul embrionul
dragostei noastre fără certificat

veşnicia va fi primul născut
apoi unul câte unul visele noastre

noaptea într-o nucă de cocos

(variantă)

jos doarme pe zestre un plod
morbid prins de-al nopţii năvod
şi-n uşă de vise aprod
e timpul în cocos

culorile-s date de-un orb
în mii de culori e un corb
în zbor şi cu aripi de colb
e timpul în cocos

aud ca un glas de sărut
din nucă-n timpanul meu mut:
Boaz a găsint-o pe Rut
cu timpul în cocos

un plod printre faguri de vis
vad corbii hrănindu-mă-n vis
iubind în culori şi în vis
cu timpul în cocos

noapte

întâi se calcă pe noapte încet
apoi se îndreaptă ce s-a şifonat
se încearcă a tăia o buclă
prin care se priveşte de pe lună
cum doarme
destul de departe
un nume de stea.

negreşit
că inima de acum
bate într-o scoică
încă gustând perla durerii neînţeles
sperând ca deznădejdile în moarte

Auzi?… să nu dormi la serviciu!

Ploua.
O mare cădea din cer, să inunde grădina
mea… şi nu aveam umbrelă…
Acum e secetă…
Frunzele sunt ciuciulite… şi nici
n-a pârguit grădina…
Mâine soarele va fi la asfinţit
şi eu gândindu-mă să vină noaptea,
să dorm…

De ce mă asculţi când îmi vorbesc?… că
ieri e aceeasi ploaie, azi aceeaşi secetă…
şi mâine aceeaşi noapte…

Dacă plouă mă tem:
nu trebuie să fiu ingrijorat că mâine e
secetă de ceva?…
Dacă e secetă ma tem:
aseară n-am putut să dorm gândindu-mă
de ce…
Nu! dacă va fi noapte voi dormi!…

Degeaba m-aş ascunde, că oriunde
eu am fost ploaie, sunt secetă şi
mă tem de noapte… mă tem că dorm şi acum…

Noaptea asta stelele dorm

Nu!

Noaptea asta stelele dorm…

Nu sclipesc, stau nemişcate pe cer.

Mă gândesc că mă vor visa

măcar noaptea asta…

Adevărat: nici eu n-am mai visat de mult

stele…

Nici măcar pe mine o stea…

De când cu tăcerea asta,

care curge cu greutate,

de sus în jos…

E sigur!

Noaptea asta stelele dorm…

Oare mă vor visa?!

Mă vor visa măcar ele pe mine?!

Aseară aţipiseră doar puţin,

pentru că plouase…

Era înnorat şi ploua…

(Înţelegi, ploaia înseamna necazuri)

Dar acum, da!

Noaptea asta stelele dorm…

Şi mă gândesc:

măcar noaptea asta

să visez că-s o stea…

Măcar noaptea asta să dorm

şi să mă visez unul din sorii

de deasupra norilor…

În noapte florile sunt negre

În noapte florile sunt negre
şi husa visurilor spartă,
şi din nădejdi faci muză-n artă,
când ţii iubirile de veghe.

Şi-un steag de pace, alb, e negru
în noapte, când tăcerea-i plină:
mi-e dor, Doamne, de vocea-Ţi lină,
călăuzind un pas alegru.

Nocturnă

Azi cerul e mai în nocturnă
şi-atârnă de el orb privirea,
urcând pe trepţi de clipe firea
spre veşnicia în diurnă.

Azi muzica-i celestă-n noapte:
un grai tăcut de zeitate.
Rob liber în singurătate
îmi strig Stăpânu-n gând de şoapte.

Să-mi picure o stea în cale,
rabd linişti zgâriind timpane.
Presar nădejdile pe rane
drept note-n recviem agale.