În ochi simt nisipul din stele

varianta 2

Curgând divergent, se înnoadă
în vis, amintiri, ca un clopot
cu dangătu-alegro non tropo,
trăgându-şi speranţa ca ploadă.

Havuz divergent într-un şopot
risipă-s dat, timpul s-o roadă;
mereu pus ‘n-a visului coadă
adulmec al timpului ropot.

Îmi număr nisipul din stele
luptând să-nţeleg infinitul;
şi’n vis mă frământ cu iubirea.

Învăţ în răbdare jertfirea:
din noapte-adunând coloritul,
şi-n ochi simt nisipul din stele.

ÃŽn ochi simt nisipul din stele

Un dor purulent îmi încheagă
din reci amintiri şi-ndoială
un vis învelit ca-n spoială,
ce-şi tăinuie teama ce-o neagă.

Cu gândul c-a fost jovială,
îmi sforăi suflarea beteagă,
şi las voia soartei s-aleagă:
mă las unui vis la-nvoială.

Îmi număr nisipul din stele
luptând să-nţeleg infinitul;
şi-n vis mă frământ cu iubirea.

Învăţ în răbdare jertfirea
punând viaţa-n ură cu mitul;
şi-n ochi simt nisipul din stele.

Un vaccin antitimp

Ca un vaccin antitimp
Cerul tace. (Se folosesc timpi incerţi
pentru a crea imunitate la timp.)
O pandemie cu simptome de stres,
ambiguitate, agitaţie şi aproape
un fel de aroganţă, face aerul extrem
de contagios.
Cazuistic vorbind, vaccinul poate crea
două stări:
-credinţă sau
-împietrire.
Auu vaccinul!…
Sunt bolnav de răbdare…

Notă:
Rabdarea este o boală atunci când încă trăieşti în limitele timpului.
Atunci când le’ai depaşit, ea este doar o stare normală.

Etichetă (2)

În vise caut leac răbdării
şi rabd visând să ştiu vreun leac:
când leac răbdarea’i dau visării,
răbdarea’i vis iar visu’i leac.

Ploaie

Timpul îşi varsă noaptea
în stropi de viaţă.
Departe de el, sufletul meu aprinde
un foc. Încălzesc la foc două
dorinţe, până nu se apropie ploaia:
1. Vreau să citesc despre anatomia
unui vis nou-născut;
2. Când am visat prima oară că
m’am căsătorit aveam trei feluri
de a vorbi: cu tăcere,
cu răbdare,
şi cu dragoste. Vreau
să mai adaug un limbaj: limbajul
singurului “doi”.
Ah! Mi’am uitat umbrela. Mereu
mă ia ploaia pe nepregătite.

Noaptea

Noaptea cerul se priveşte
în sus şi adânc, şi se ascultă
şoaptele tăcerii.
Se alege o stea şi se urmăreşte
până la dorinţa din inima ta.
Te va conduce exact cu gândul
că eşti destul de departe
de ea. Nu trebuie să te sperii:
eşti cel puţin mai cer decât ea.
Apoi se schimbă rolurile:
te priveşte ea în jos, iar
tu, de pe cer, îi şopteşti cu
tăcere şi răbdare: Dumnezeu
are grijă de universul Lui.

Coş de baschet

Un coş de baschet, unde’arunc
aceeaşi minge,’acelaşi gol,
aceleaşi reguli, doar alt scor,
de când sunt moş şi până’s prunc…

Răbdarea mi’a făcut din dor
un coş de baschet defendor.

ador florile de macesh…

..ador florile de macesh..

..ma plimb, descultz, prin iarba ofilita a luncii dezgolita de frunze, de toamna..

..in urma, sub apasarea umbrei mele, se ridica cate un lujer ofilit de floare, parca curios sh agil in decizii, sa caute, sa shtie “de ce?”-ul foshnetului pashilor mei..

..nu departe, zglobii, persistand pe un tril intortocheat sh putzin spart, cantecele unei vrabii, inpinse de adierea unui vant racoros, parca incerca sa camufleze foshnetul pashilor in frecventze de zgomot discret..

..in acelashi anost shir, crengile rachitelor, decise sa incurajeze un ison aceleiashi camuflari, ishi scutura insistent sh bine oxigenat, parca, un bocet..

..insa fara a strica rima sh ritmul pashilor, razvratite sa consimta cu “de ce?”-ul meu (ca s’au desprins de crengi, ca raceala toamnei le’a izgonit, ca vremea cere asta, ca toate au vremea lor), frunzele uscate ishi trosnesc microcosmosul lor in macrocosmosul meu, vrand cu orice chip sa ne plangem impreuna “de ce?”-ul..

..iar..cu acele ca nishte ghiare, rupand frecventza ritmului deja stabilit, un macesh, scuturat sh el de frunze, purtand doar ca niste cadelnitze boabele, cum un calau stropii de sange ai condamnatului, imi sfashie gamba stanga, incordata in mers..

..ma aplec sa’mi descalcesc pasul din el..

..ud sh rece, insa singur incremenit, pamantul, suferindu’le toate, curma prelinsul catorva picaturi de sange..

..ador florile de macesh..

..ador florile de macesh..

..ador florile de macesh..

(un ecou neauzit de altcineva imi inabusha tot zgomotul din jur, rezonand tot gandul..)

 

 

..costul placerii e doar faptul ca ea nu exista mereu, sh dincolo de durerile sau neatingerea ei, o inima inteleapta asculta, ashteapta, rabda, nu renunta la frumos doar pentru ca timpul il oscileaza ba in durere ba in bucurie..