Din culisele iubirii (4)

Unde cresc trandafirii şi ceru’i mut,
şi raze de întuneric sfâşie lumina
ca nişte ferestre închise,
acolo creşte şi iubirea.

Ea e ceva ca o sincopă:
urmează după o pauză,
şi o urmează o pauză.
De obicei rimează pe început
şi pe sfârşit începe.
E fără partitură.
Cine joacă în rolul ei nu îşi poate
memora partitura,
nu are.

Recomandare:
a se merge la cumpărături odihnit
şi împreună.

sonetul tăcerii

poţi în raze să clădeşti din temple slavă,
chiar şi ceru’n mângâieri să’l cerni pe ele,
şi c’o vorbă s’aduci noapte fără stele,
fără dor, pe’o inimă de linişti cavă.

poţi să ţeşi din boreale zări perdele
peste timpul ce’şi prelinge cu zăbavă
înţelesuri şterse pe’o limbă gângavă
şi c’o vorbă s’aduci noapte fără stele.

poţi să curmi din linişti taine pentru viaţă,
să le’nşiri pe timpuri ca pe’un fir de aţă,
să pătrunzi cum trece’o rază prin zăbrele…

poţi să plângi nestăvilite râuri greul
cu aproapele alături, să’ţi pierzi eul,
şi c’o vorbă s’aduci noapte fără stele.