mirceo

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – -
de emanuel mircea [ukrgha ]
2009-10-27

plouă silabe de timp
aripile sunt încet mai scurte
istoria crucifixului christic
uneşte linia orizontului
cu îmbrăţişarea pironită în dragoste
aceste piroane de dragoste
sfâşie ca un schimb de
anotimpuri

mirceo, noaptea asta cade
a iubire
şi dimineaţă începem…

acum citim de la capăt

azi noapte

azi noapte

- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – -
de emanuel mircea [ukrgha ]
2009-10-19

azi-noapte maşina de rime-i pornită
şi stele în versuri măsoară cu ea
si-LA-be de vise şi ochi de iubit(-ă)
să sune pe rime cu dragostea mea

Singurătate

Aud!… Bolnave silabe de timp
aruncă cu pietre spre mine…
Se crează un zid între aici şi trecut,
între a fost şi vis,
între vis şi viitor…
Un zid de pietre:
pietre de griji,
pietre de neputinţă,
inimi de piatră,
pietre de poticnire…
Împrejurul meu
devine o cetate,
un fel de sigiliu,
un ambalaj al singurătăţii.
Încep să-mi făuresc arme…
Zidurile devin din ce în ce mai groase…
Aud!… Bocăneşte cineva în poartă…
Mă înarmez…
E timpul: încă aruncă cu pietre.
Ascult apoi tăcerea:
e prea linişte…
Încep o luptă cu mine…
Mereu sunt învins…
“Se aud lupte în cetate… Să năvălim!…”
se strigă de afară.
Asta mă sperie mai mult…
Bolnave silabe de timp
aruncă cu strigăte de afară…
Cetatea devine un strigăt
tot mai intens cu fiecare piatră…
Aleg:
ori surzesc ori fug…
…
Aud?…

*…Contrast cu o dimineaţă bine însorită şi plină de veselie…