noapte

întâi se calcă pe noapte încet
apoi se îndreaptă ce s-a şifonat
se încearcă a tăia o buclă
prin care se priveşte de pe lună
cum doarme
destul de departe
un nume de stea.

negreşit
că inima de acum
bate într-o scoică
încă gustând perla durerii neînţeles
sperând ca deznădejdile în moarte

În ochi simt nisipul din stele

varianta 2

Curgând divergent, se înnoadă
în vis, amintiri, ca un clopot
cu dangătu-alegro non tropo,
trăgându-şi speranţa ca ploadă.

Havuz divergent într-un şopot
risipă-s dat, timpul s-o roadă;
mereu pus ‘n-a visului coadă
adulmec al timpului ropot.

Îmi număr nisipul din stele
luptând să-nţeleg infinitul;
şi’n vis mă frământ cu iubirea.

Învăţ în răbdare jertfirea:
din noapte-adunând coloritul,
şi-n ochi simt nisipul din stele.

Azi e mai frig

Azi e mai frig şi… mai că plouă.
Lăsând să treacă clipa goală
îmi strâng iar mainile în poală
cum aş trăi o viaţă-n nouă.

Prins ca-n oglindă, viitorul,
îmi arde focul amintirii,
iar din culisele iubirii
adun cenuşa cu fiorul.

La flacără de amintire
îmi încălzesc stingher speranţa,
iar viitorul cu chitanţa
îmi cere preţ drept vechea fire.

Amintirea

Tăcutul muzeu, amintirea,
numără timpul în straturi de praf…
…praf de tăceri,
de cuvinte,
de paşnic sau tulbure mers,
de prea micşoratele cvinte din muzica
teluricului vers…

Umbra mea,
repede’n el, ridică în nor valuri praful
(amestec de cer şi pământ)
să caute rimă la sfânt.
Şi’n coate am şters iarăşi glaful ferestrei
cu vise şi zel.

Prieten încă aşteptării
ma cert cu speranţa pe mâine
să’mi dea măcar rata de pâine.

Dărâm cu azi un viitor,
clădesc cu ieri alt viitor,
dar în trecut nu pot a fi.
Am fost şi sunt cât timp e zi…
Dincolo’i decât DUMNEZEU.