schimbul 2

după ora unu noaptea soarele
apune dea binelea
abia departe undeva
răsare steaua mea
să te lumineze

suntem 24 de ore:
zi şi noapte
tu să mă veghezi cu grijă
iar eu cu protecţie
tu cu lumină iar eu
cu odihnă

apusul soarelui e sărut
iar răsăritul embrionul
dragostei noastre fără certificat

veşnicia va fi primul născut
apoi unul câte unul visele noastre

noapte

întâi se calcă pe noapte încet
apoi se îndreaptă ce s-a şifonat
se încearcă a tăia o buclă
prin care se priveşte de pe lună
cum doarme
destul de departe
un nume de stea.

negreşit
că inima de acum
bate într-o scoică
încă gustând perla durerii neînţeles
sperând ca deznădejdile în moarte

Nocturnă

Azi cerul e mai în nocturnă
şi-atârnă de el orb privirea,
urcând pe trepţi de clipe firea
spre veşnicia în diurnă.

Azi muzica-i celestă-n noapte:
un grai tăcut de zeitate.
Rob liber în singurătate
îmi strig Stăpânu-n gând de şoapte.

Să-mi picure o stea în cale,
rabd linişti zgâriind timpane.
Presar nădejdile pe rane
drept note-n recviem agale.

În suflet de orchestră

În suflet de orchestră,
andante cântec -
iubirea’n cântec
adună dor, terestră.

În suflet de odihnă,
balans de cântec -
iubirea’n cântec
îşi arde jertfa’n tihnă.

În suflet de strigare,
un corn în cântec -
iubirea’n cântec
din cer face chemare.

În suflet, mai divină,
şoptit, şi’n cântec -
iubirea’n cântec -
e’o stea pe cer, senină.

Noaptea

Noaptea cerul se priveşte
în sus şi adânc, şi se ascultă
şoaptele tăcerii.
Se alege o stea şi se urmăreşte
până la dorinţa din inima ta.
Te va conduce exact cu gândul
că eşti destul de departe
de ea. Nu trebuie să te sperii:
eşti cel puţin mai cer decât ea.
Apoi se schimbă rolurile:
te priveşte ea în jos, iar
tu, de pe cer, îi şopteşti cu
tăcere şi răbdare: Dumnezeu
are grijă de universul Lui.